miercuri, 22 aprilie 2015

Cuvinte de Duh cu parintele Iustin Parvu

   
   In vara anului 2011, luna iunie, ziua 17, ma regaseam in vizita la Manastirea Petru Voda impreuna cu doua prietene dragi mie. In linistea si netulburarea manastirii, am pasit in Sfanta Biserica si am cumparat un acatist al Sfantului Antonie cel Mare. Rememorez cum lumea forofota in curtea manastirii si majoritatea celor din launtrul locasului aveau intiparite pe fetele lor acele raze ale bucuriei sufletesti. Regasirea interioara intotdeauna adduce omul fata in fata cu Duhul din el. Cu pasi increzatori am inaintat la fel ca restul lumii sa ma inchin. Si intotdeauna cand pasesc in Sf Biserica, acolo unde in anul 2007, luna februarie, ziua a 15-a eram in fata altarului si m-am cununat. Am simtit la un moment dat, cum un fior dinspre crestetul capul si pana in talpi m-a lua, mai mult la un moment dat furnicaturi si vibratii interesante am simtit pana la final de Sf Taina a Cununiei. La final imi aduc aminte cum si nasul de cununie, a descris aceleasi trairi fara sa il intrebe nimeni, insa asta este alta povestioara.
   Cu pasi marunti dar siguri, am pasit pragul bisericii si cum itotdeauna mi-am facut un obicei de a ma duce direct in fata raclei cu Sf Moaste ale Sfintilor Marturisitori, am inaintat cu piosenie. Aici imi aplec de fiecare data fruntea si o lipesc de rama din lemn si stau asa cateva minute! Lipindu-mi palmele de sticla si tinandu-le asa timp de cateva minute. Aceiasi stare ma cuprinde de fiecare data, un frison in dreptul fruntii si simt cum imi furnica palmele si tot capul. Ei bine, imediat dupa acest moement, mi-am ridicat privirea si ma uit, fara sa vreau catre una dintre prietenele mele. Am vazut-o alba la fata toata si speriata parca de ceva. M-am dus langa ea si i-am spotit usor la ureche:” Haide pana afara!”
   “Ce s-a intamplat cu tine? Este ceva ce nu mi-ai spus si Petru Voda este un loc Sfant, incarcat cu mult Duh!”
   “Ei, nu ti-am mai spus John! In urma cu cativa ani, m-am suparat asa tare pe viata aceasta de mi-am pierdut un baietel imediat dupa nasterea lui si de atunci i-am spus lui Dumnezeu: de ce Doamne? De ce? Si nu am mai vrut sa intru in nici o biserica!” mi-a raspuns cu fruntea plecata.
   "Lasa, trebuia sa imi fi spus de la inceput!" am completat eu... "Lasa, ca vei intra inapoi si tine-te de citeste acatistul Sf Antonie cel Mare, el te va pune pe picioare si nu vor mai fi probleme, ai venit aici sa te cureti intr-un fel."
   Asa a si fost de altfel. Dupa citirea acestui acatist, bineanteles ca m-am asezat in genunchi si l-em citit fiecare in parte, ne-am luat ramas bun de la Sf Mnastire si am coborat la manastirea de maici, acolo unde se afla parintele Iustin si unde ne doream cu totii sa intram. Lume multa. O luna de august, in care majoritatea oamenilor erau intorsi din tarile straine, Italia, Franta, Germania si nu numai.
   "In jur de ora 22h00", am spus eu... "vom intra si noi la parintele. Pana atunci avem rabdare si ne asezam cuminti la usa!" Insa prietenile mi-au spus, parca intr-un cor
   “John, daca tu crezi ca intram pana la 22h00, cred ca te inseli, la cata lume este aici!”
   “O sa intram o sa vedeti!.....”
   Ma uitai la ceas, timpul trecu repede si era ora 21h10. Ma gandeam si eu acuma ca nu o sa intram dupa spusele mele. Nemaiavand stare, am inceput sa ma plim in lungul holului, unde toata lumea astepta sa intre in chilie. La un moment dat, m-am retras pe un balcon din capatul locului, unde era un fotoliu si un acatist lasat acolo pe care scria: Acatistul Sfantului Ardealului cuviosul parinte Arsenie Boca. L-am luat in mana si m-am asezat. Cu multa rabdare, am inceput sa il citesc si parca eram in alta lume. Rupt de lumea care astepta pe hol la parintele! Am terminat de citi si am revenit pe acel hol in care aerul parca se rarefia si usa deschisa de la capatul balconului nu mai facea fata. M-am postat in fata usii de la intrarea in chilie si ma uitam asa pierdut gandindu-ma la cele citite. Ma rugam usor in gand Doamne Issuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Ca nevrednic sunt eu in fata ta! Ma uitam la oameni, zumzetele lor ma obosisera deja si nu mai suportam toate acele sosoteli si apasarile oamenilor de acolo veniti cu problemele lor. Insa la un moment dat o maica deschisese usa la parintele si a spus: “Haideti intrati urmatorii!” Desi nu era randul nostru, ne-a facut si noua semn. M-am uitat la ceas si era ora 21h57.
   In chilia parintelui am intrat vre’o sapte persoane. Am asteptat langa usa de parca nu imi mai venea sa ajung in fata lui. A dat binecuvantari si a stat de vorba cu fiecare cate putin. Mai ramasesem in chilia lui, cele doua prietene ale mele. A stat de vorba cu prima, Andreea si apoi cu Irina. Eram singurul care ramasesem si m-am dus catre el! Am simtit acea unda care ma curata de fiecare data inainte de a ingenunchia la el. Eram usor ametit si furnicaturi ma cuprindeau din cap si pana in talpi. M-am asezat in genunchi si mi-am facut Sf Cruce calm. Apoi am inceput dialogul cu parintele Iustin Parvu.
   “Parinte, iarta-ma pe mine pacatosul si tare ma bucur sa te vad pe sfintia ta, ca de cand am spus ca mai ajung, iata nu ne-am mai vazut de mult!”
   “Bine mai Ioane mai. Bine!”
   “Parinte iarta-ma pe mine pacatosul, ca am si pacate lumesti si pacate nelumesti!”
   “Ei mai Ioan mai, dar ce pacate ai tu mai? Nu ai pacate!”
   “Am parinte am. Dar stii de ce am venit? Stii de ce am venit la sfintia ta? Care este menirea mea? Ca uite parinte au inceput sa vina oamenii catre mine si sunt din ce in ce mai multi. Nu ma compar cu sfintia ta si nu sunt preot, dar toti imi spun: Ioan ma doare aia, ma doare aia si eu la fiecare om vad cate ceva parinte! Ce e cu mine? E bine? E rau, parinte?”
   “Si ia spune tu mai Ioane mai, ia spune-mi mie si pe mine ce ma doare?”
   Atunci am ramas uimit. Nu imi dau seama de ce nici in ziua de azi. M-am uitat la el din cap pana in picioare, asa cum stateam eu in genunchi si taceam. Am stat asa un minut poate chiar doua. Si am inceput…..
   “Parinte, te doare sufletul parinte! Te vad cum plange sufletul in sfitia ta ca… oamenii isi pierd credinta si nu mai nadajduiesc in Bunul Dumnezeu! Asta te doare pe sfintia ta! Si asta nu-i nimica. Primesti pe fiecare din multimea de afara si ai rabdare cu fiecare! Insa vezi usa aceea?” si am aratat catre usa de la iesire din cealata incapere, unde asteptau si se uitau prietenele mele. “Primesti pe fiecare si dai cuvant de linistire si de invatatura la toti oamenii care iti pasesc pragul, dar vezi usa aceia? Dupa ce au pasit afara de ea, pe o ureche le-a intrat si pe alta le iese. Asta te doare parinte! Si asta nu-I nimica. Insa ai rabdare si ii primesti si a doua oara. Si iar ii asculti. Insa la fel. Cum au pasit pe usa aceea, pe o ureche le-a intrat si pe alta le iese!” Am stata asa si ma uitam in ochii lui, de altfel singura persoana in ochii caruia m-am uitat in viata asta si trebuie sa recunosc, dincolo de fiica mea si am continuat. Am continuat pentru ca la un moment dat am vazut patul din dreapta mea si vazui cum parintele statea si plangea acolo. “Parinte” si am aratat catre pat cu degetul. “Te vad cum stai in fund, aici pe patul acesta si cum iti curg lacrimi din ochi si vezi cum lumea deznadajduieste. Da! Stai si plangi aici soarta neamului astuia romansc, care nu mai are credinta si tare mult te doare sufletul, ca nu am cuvinte sa iti explic. Atat de tare te apasa!” si am incheia sec, uitandu-ma la el um a ramas cu ochii in lacrimi, “asta te doare pe sfintia ta!”
   Imediat parintele s-a uitat la mine si mi-a spus:
   “Mai Ioan mai, tu esti bolnav!”
   “Nu parinte nu am nimica.” I-am raspuns eu.
   “Mai tu esti bolnav.” Si se uita desupra mea parca, punadu-mi mana lui pe cap.
   “Nu parinte chiar nu sunt!”
   “Mai, daca zici tu ca nu esti bolnav, dar esti mai Ioan mai!” a spus pentru a treia oara.
   “Parinte, trebuie sa recunosc, mai am ameteli si cateodata imi vine sa cad din picioare, dar vin aici la Sfintele Moaste ale Sfintilor Marturisitori si ii asez fruntea mea acolo.”
   “Da? Si ce ai simtit acolo!”
   “Imi alina gandurile parinte si simt asa, puterea tamaduitoare a acestora!”
   “Pai acolo mai Ioan mai, sunt Sfintii neamului nostru mai Ioan mai!”
   La un moment dat il intreb: “Parinte si eu ce sa fac sa plec din Moldova. Din partea asta a noastra? Sa cobor inspre ardeal, in sud?”
   “Nu mai Ioan mai. Nu! Sa ramai aici.”
   “Unde parinte?”
   “Aici la noi mai Ioan, in locurile astea. Sa nu pleci de aici. Sa nu te duci de aici!”
   “Bine parinte cum spune prea’sfintia ta!”
   “Nu vrei sa vi aici?” Si mi-a arata cu degetul inspre deal in stanga lui cum statea pozitionat.
   “Unde parinte?”
   “Aici mai, la Petru Voda! Grabeste-te Ioan, ca nu mai este timp. Grabeste-te ca nu mai este timp. Grabeste-te!”
   Am ramas mirat. Am stat pe ganduri si nu intelgeam. Desi nu il vedeam ca avea sa se ridice la ceruri.
   “Painte dar pot sa ma gandesc?”
   “Gandeste-te Ioan, dar nu mai este timp!”
   “Asa am sa fac parinte si am sa ma grabesc sa iti aduc un raspuns. O luna, doua e bine?”
   “Da mai Ioan, este bine!”
   “Lasa parinte ca o mai ducem noi inainte, un an…. doi…. si pe urma mai vedem ce o fi sa fie! Voia Bunului Dumnezeu!” am raspuns eu.
   M-am ridicat din genunchi. Mi-am facut semnul Sfintei Cruci si am plect impreuna cu prietenele in ceas de noapte. Nici nu mi-am dat seama cat de mult statusem de vorba cu parintele. Si am ramas pe ganduri. Ca nu intelgeam ceea ce vroia sa spuna cu “grabeste-te ca nu mai este timp, mai Ioan mai!”    
   Irina, una dintre prietenele mele, mi-a spus:”Eu asa ceva nu am vazut de cand sunt eu si nici nu cred ca o sa mai vad asa ceva in viata mea! Ma uitam la voi doi cum stateati si vorbeati acolo si parca erati in alta lume. Parintele cu fata lui alba si luminoasa iar tu in genunchi cum ii spuneai lui. Nu asa ceva nu o sa mai vad niciodata. Parca erati tata si fiu! Asa vorbeati unul cu celalat. Si ce m-a socat? Este parca nu erati de aici.”

   Tot acest dialog si traire, s-a petrecut in ziua 16, luna august, anul 2011, atunci cand se terminase postul Sf Marii si mi-a spus parintele: "mai Ioan mai, de ce nu ai postit, caci postul ne ridica pe fiecare in parte mai aproape de Dumnezeu!” 

luni, 20 aprilie 2015

Pelerinaj la Sfantul Nectarie - 11 aprilie 2015

   
Totul a inceput de la un pelerinaj la M-rea Petru Voda unde impreuna cu familia, petrecand cateva ore am cumparat doua icoane. Una simbolizand pe Sf Ierarh Nicolaie si cealalta pe Sf Nectarie. Ma gandeam eu asa in sinea mea, ce mi-a venit!? Ajuns acasa, am luat cele doua icoane si le-am asezat asa cum se cuvine. Cea cu Sf Nectarie punand-o in biroul meu de lucru si cealalta pe holul apartamentului pentru ca este protectorul casei! Dupa doua saptamani, aflandu-ma in acelasi loc Sfant si insufletit de Harul Duhului Sfant, la mormantul parintelui Iustin Parvu, am simtit nevoia sa iau de la pangarul manastirii, acatistul Sf Nectarie. Odata ajuns acasa, am inceput sa-l citesc in repetatea seri fara nici o asteptare. Imi facea placere si nu ma puteam opri din citit. Simtind mesajul Sfantului si viata sa, am inceput usor usor sa ma regasesc si am avut o revelatie cum ca oamenii se nasc sfinti dar trebuie sa lupte pentru sfintenia lor. Mai mult, prigonirile si incercarile, indiferent de natura lor, ca poate fi vorba de boala, suferinta, amaraciunea si nedreptatile din partea celorlalte persoane, ele vin catre noi si sunt trimise de Bunul Dumnezeu tocmai pentru a ne intari intru credinta. Ortodoxia, are la baza sa asa cum spunea si parintele Iustin, jertfa si sacrificiul de sine si mai mult decat atat, trairea si faptul ca fiecare trebuie sa simtim din adancul sufeltului puterea rugaciunii vindecatoare. Pentru ca parctic, acolo se afla secretul acestui neam si al trairii ortodoxe.
   Si uite asa seara de seara citeam acest acatist regasindu-ma in el. Trairile si profunzimea lui in timp ce lecturam nu le mai gasisem pana acum. Imi aduc aminte ca in vara anului 1991 pe cand aveam cinsprezece ani si faceam ascultare la o manastire in mijlocul muntilor din Neamt. Vietuind acolo o vacanta de vara, am avut aceleasi trairi. Intensitatea, profunzimea, contemplarile si linistea din altar ma duceau catre alte dimensiuni, normale pentru mine. Starea mea de sanatate si faptul ca din toamna anului 2011 au inceput o serie de suferinte fizice si incercari ale unei boli, de fapt un complex al mai multor suferinte, pe care nu le scotea nimeni la suprafata pentru ca nu se gasea diagnosticul in cele din urma tot incercand de la un spital in altul, dintr-un ors in celalat, dar si faptul ca vitalitatea mea era scazuta m-au readus usor usor, nu catre credinta, pentru ca aceasta nu am pierdut-o niciodata, dar in interiorul meu mi-a adus pe langa agitatia simptomelor neplacute, o liniste si constientizarea mult mai profunda a lui Dumnezeu. Mai mult, faptul ca fiecare om este insufletit de Duh Sfant! Si uite asa in luna martie 2015 dupa o perioada de tuse prelungita care mi-a pus in alerta creierul si constientizarea ca ceva nu este in ordine din nou, eu nemaitusind din anul 1991 pe cand ma regaseam in manastire, am mers la medic. A trebuit sa-mi verifice de asta data plamanii. La nici trei saptamani dupa citirea acestui acatist de fapt starea mea de sanatate era in acelasi prag al vulnerabilitatii si cu foarte multe semne de intrebare.
   Ajuns la spitalul Bisericani de pe valea Neamtului, acolo unde in singurul loc din Romania este cel mai pur aer, doctorita imi spune deodata vazand rezultatele unui RMN din anul 2014 si ale unui CT din 2013, ca de fapt formatiuniele fibroase pe lobul plamanului drept au directa legatura cu tuberculoza si ca va trebui sa fac o serie de investigatii. Am ramas uimit stiind ca nu am probleme cu plamanii si am mers pentru efectuarea tuturor analizelor. Asa am descoperit, in urma acestora ca in copilarie, datorita unei gavelne pulmonare (tuberculoza) de la un unchi de pe mama, am avut si eu tuberculoza. Insa in vara anului 1991, pe cand ma simteam intradevar rau, am simtit nevoia sa stau la acea manastire in creierul muntilor de unde mi-am revenit. Insa docotrita mi-a precizat, «domnule nu aveti nimic, tuberculoza dumneavoastra s-a vindecat singura in copilarie insa v-au ramas acesti noduli de-a lungul plamanului drept care urca spre gat, la clavicule si sub brate.» A fost o sincronizare aproape perfecta, pentru ca inceputul anului afalndu-ma in spital, medicul curant cauta cauza inflamatorie in organismul meu si nu o gasea. Practic stia ca asta trebuie sa fie dar fizic nu isi dadea seama fiind un medic cu totul si cu totul de alta specialitate. Astfel incat toata suferinta mea la coloana cervicala se acutiza, deasemenea tiroida si alete nuante de neoxigenare ale creierului dar si un sistem imunitar defectuos ma faceau sa resimt pe zi ce trece toate aceste trairi deloc placute. Si totusi in vara anului 2011, pe cand ma aflam la parintele Iustin Parvu, acesta mi-a spus dupa ce am citit prin el si i-am raspuns la intrebarea ce il doare, ca sunt bolnav. «Mai Ioan mai tu esti bolnav mai!» «Nu parinte, nu am nimic!» «Esti bolnav dar daca tu spui ca nu esti, sa stii ca esti bolnav!» Si uite asa am ramas atunci usor pe ganduri, dar nu aveam treaba sa ma gandesc la toate acestea pana ce din toamna anului 2011 chiar am inceput sa ma resimt fara sa stiu ce am multi ani de atunci incolo.
   Ei.... si uite asa, inaintea sarbatorilor de Paste, am simtit deodata fara nici un motiv ca trebuie sa ajung la Sf Nectarie in insula Eghina, fara sa imi propun lucrurl acesta. Am stat am meditat, dar fiecare seara de rugaciune imi aducea intens in launtrul meu acea traire ca si cum imi spunea ca trebuie sa merg la El. Ma tot gandeam ma chinuia si apasa un gand, cum o sa fac, sunt prea multi kilometri, eu nu pot zbura cu avionul pentru ca mi-ar dauna. Si una peste cealata, am simtit un imbold care nu ma mai putea ori. Astfel incat, chiar in prima zi din saptamana patimilor, am spus sotiei mele: «e gata mergem in insula Eghina, parintele ne cheama la el».
   Beneficiind de cele cateva zile libere de Sf Paste de la serviciu, miercuri seara dupa emisiunea pe care o realizez, am plecat catre grecia. La ora 19h00, asa s-a intamplat sa fie, pentru ca ma uitam in bordul masinii, am parasit Piatra-Neamtul cu destinatia Grecia. Am traversat Romania pana la vama Giurgiu si am ajuns la Russe. Afara se inoptase bine si era trecut de miezul noptii, insa un aspect mi-a atras atentia la drum. In partea stanga vedeam mereu Luna in faza ei de descrestere care pe alocuri in locurile luminate mai putin imi calauzea calea. I-am spus sotiei mele: «Luna aceasta ne lumineaza drumul si simt eu cum ca si Sf Nectarie ne isufleteste sa ajungem la El si ne vegheaza calea pana acolo la manastire!» Asa s-a si intamplat, pentru ca nu mare mi-a fost mirarea cand abia sambata, atunci cand am ajuns la Agios Nektarios cum spun localnicii, am observat Luna in plina zi pozitionata deasupra curtii manastiresti! A fost primul semn daca il pot numi asa si sunt convins ca scepticii au sa numeasca aceasta coiencidenta! Revenind la parcursul pe care il aveam de strabatut, joi la pranz trecusem de Sofia, capitala Bulgariei si ne continuam periplul catre Grecia. La punctul de frontiera ce desparte Bulgaria de Grecia, lucratorul politiei de frontiera ne-a urat bun venit si ne-a inmanat respectuos pasapoartele. Aveam parcursi peste 900 de km fara sa ma opresc, doar cu necesitatile de rigoare, pauze scurte si rare, insa sotia mea mi-a spus cand am ajuns aproape de Tesalonic, «aici oprim Ioan, pentru ca ai deja 1190 de km parcursi. Zis si facut. Escala la Tesalonic, a fost prilej de reamprospatare a fortelor si inoptare. Dimineata la prima ora, pentru ca tot eram in Vinerea Mare, am mers aici la biserica Sf Dimitri Izvoratorul de Mir. Atmosfera simpla dar somptuoasa in acelasi timp mi-a adus mai multa liniste sufleteasca. Am mers, ne-am inchinat si am binecuvantat locul unde ne aflam. Am mers la Sfintele Moaste ale Sf Dimitri, insa ceva imi lipsea. Simteam ca ceva lipsea si ca in acelasi timp cautam ceva, dar nici eu macar nu stiam ce anume cautam. La iesire am zarit intr-un colt o icoana mare cu Sf Nectarie si am avut inima plina de o stare pe care nu o pot descrie. Ajuns in fata ei, mi-am plecat fruntea si am lipit-o de icoana mare si am simtit cum inima fizic se incalzeste, mi-a venit sa plang fara motiv insa nu curgeau lacrimi si m-am simtit deodata protejat ca si cum Sfantul Nectarie era deasupra mea. Atunci am spus: «Sfinte stiu ca ai sa ne calauzesti drumul pana la tine fara nici un fel de probleme si imi las sufletul in voia Ta.» La orele dupa-amiezii eram deja pe autostrada care ducea spre Pireus si mai aveam cinci sute si ceva de km pana in Pireus. Ne-am poticnit pe drum oprindu-ne pentru a admira frumusetile naturale ale Greciei, muntii Olimp acoperiti de zapada, era o priveliste superba la 28 de grade celsius si marea. Contemplam acest peisaj minunat si ma regaseam ca la mine acasa! Seara am ajuns cu bine si am parcat masina chiar in portul de unde avea sa ne duca feribotul a doua zi catre insula Sfantului. Un lucrator al politiei navale usor incurcat de atitudinea mea ferma ne-a lasat sa parcam masina acolo. In parcursul nostru spre hotel am vazut la un moment dat procesiunea din Vinerea Mare a Sfantului Aer si am participat si noi alaturi de ceilalti cetateni la inconjurarea bisericii, simtindu-ma ca acasa. Nu era pentru prima data cand ma aflam pe teritoriul unei alte tari de Paste, insa acum starea mea de spirit era diferita fata de cea din anul 2010 pe cand ma aflam in Londra si unde mi-am promis ca niciodata nu voi mai lipsi din tara mea de Sfintele Paste.
   Sambata la primele ore ale diminetii, dupa ce am baut cafeaua traditionala elena aflandu-ne pe feribot, am admirat frumusetile si tot ce ne inconjura. Rasaritul soarelui crea o stare pe care nu am mai trait-o de mult timp si marea care era linistita ne induiosa cu valurile ei care ne leganau usor.
   La ora 09h40 paseam pamantul Sfant din Insula Eghina. Simteam ceva linistitor, eram cam ca niciodata si totusi nu aveam nici o asteptare. Simteam o stare dar pe de alta parte nu simteam nimic. Dupa un drum de aproximativ un sfert de ora, cat timp am mers cu masina, ajunsi la Agios Nektarios am pasit spre mormantul Sf Nectarie si biserica in care se aflau Moastele acestuia. A fost pentru prima data cand nu am grabit pasii si nu simteam mai nimic. Ajunsi in curtea Manastirii, am constatat ca se slujea Sf Liturghie in Sambata Mare. Aici am descoperit frumusetile locului, am mers la mormant, apoi la Manastirea Sf Treime care este maiestuasa prin constructie si maretia ei. Iesind din Mnastire, nu stiu ce imi veni si ridic privirea in sus. Am ramas inmarmurit cand am vazut Luna deasupra locasului si mi-am adus aminte cum miercuri ne veghea drumul spre Eghina. Am multumit lui Dumnezeu pentru aceasta experienta si ne-am indreptat catre hotel.
  
Noaptea Sfintei Invieri, o mare Taina a Ortodoxiei, cu jumatate de ora inainte de a se oficia Slujba Invierii am purces catre Manastire. Ma asteptam sa nu fie aglomerat si nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca de fapt nu m-am inselat! Simteam mult mai bine locul incarcat cu sfintenie asa cum am simtit la Parintele nostru Arsenie Boca, in curtea Manastirii Petru Voda la al nostru Parinte Iustin Parvu si nu in ultimul rand linistea din cimitirul unde este asezat trupul Parintelui Cleopa, locuri de mare sfintenie si incarcatura harica! Locuri de Duh si Liniste Launtrica! Revin la rememorarea momentelor din Eghina, unde in timpul slujbei am inceput sa ma rog si sa citesc acatistul Sf Nectarie. In starea mea de profunzime am simtit multe lucruri interesante, care au contribuit la Linistea mea Launtrica. Si uite asa citeam, citeam si ma rugam din inima, incat la un moment dat am spus: «Sfinte Nectarie, mi-as dori ceva de la tine sa aduci catre mine. Orice, sa stiu ca este de la tine si ca tu esti impreuna cu mine aici si ca imi asculti rugaciunile.» La un moment dat in timpul rugilor mele am simtit cum Sfantul era parca langa mine si se uita asa la cum citesc eu rugaciunile catre el. Atunci i-am simtit «durerea» ca un strain pe meleagurile Greciei se ruga din inima si ca cei de acolo erau oarecum superficiali. Nici nu am terminat bine de simtit tot acest lucru si am ramas uimit cum locuitorii din partea zonei si turistii, greci si ei, au luat lumanarile cu Sfanta Lumina, au suflat in ele si le-au stins, apoi in mai putin de cinsprezece minute am ramas foarte putini in acele locuri Sfinte. Din coltul in care eram eu, am mers pana la usa intrarii in Manastire si am zarit la un moment dat oprindu-ma o icoana pe hartie fotografie a Sfintei Marii cu Pruncul in mana, lasata pe marmura de acolo. Nu mare mi-a fost mirarea cand am simtit din tot Sufletul ca acesta este semnul si darul pe care Sfantul Nectarie il pregatise pentru mine. Timp de doua ore, nu s-a atins nimeni de icoana si uite asa am luat acest dar ca pe un semn. Deja traiam prea multe coincidente si mergeam inainte. Bucuria si rugaciune de multumire nu mai conteneau, asa ca, cu mult dupa miezul notpii m-am reantors catre hotel.
   Ulima zi, Duminica, prima zi din Paste, ne-am reantors din nou la mormant, pentru vroiam sa ma adancesc intru rugaciune. Zis si facut, ne-am urcat in masina, am ajuns la manastire si de asta data am intrat in Sfanta Biserica. Vreau sa spun ca acolo era o maicuta cu o femeie si discutau in limba greaca, insa cea din urma, femeia abia mergea si suspina, ba chiar la un moment dat plangea. Abia isi misca picioarele si plangea de mama folcului. Citeam Paraclisul Sf Nectarie si ma concentram desi in acelasi timp auzeam suspinele femeii si tot ceea ce vorbea ea. Trecuse o ora si continuam rugaciunele mele de multumire, insa la un moment dat, turistii si eu si-au facut aparatia. Era un culoar dute vino de parca nu se mai termina. Am inceput sa spun: «Sfinte, am venit sa iti aduc rugaciuni de multumire catre Tine. Sa pot avea Liniste in Sufletul meu. Fa Doamne o minune si sa fie libera biserica ceva timp.» Ei nu va spun.... cu mana pe inima, dupa cateva minute si pentru aproximativ o ora, nu au ramas in biserica decat eu si o maicuta si nimeni nu a mai intrat. Asa am putut indrepta rugile mele catre Bunul Dumnezeu si sa-i multumesc Sf Nectarie pentru grija care ne-o poarta noua tuturora! Maicuta se uita la mine la final, nu stiu de ce si..... desi este o strictele in acea biserica, am rugat-o sa fac o fotografie acolo in interior iar aceasta din urma cu bunavointa Bunului Dumnezeu si a Sfantului nectarie m-au lasat!
   Urmatoarele rugaciuni le-am facut din toata inima mea de om la mormantul Parintelui Nectarie lipindu-mi fruntea de mormant. Am simtit cum deodata sunt nevrednic sa fiu acolo si am spus: «Doamne ce caut eu aici? Sunt nevrednic pentru a sta in fata ta Sfinte Nectarie. Trebuia sa fie altcineva in locul meu. Ma rog tie eu pacatosul si nevrednicul sa ma intaresti intru credinta si sa imi pot duce crucea. Cat despre suferintele mele, ele sunt trecatoare ca si corpul. Dar ma rog pentru toti oamenii bolnavi, mult mai bolnavi pentru mine» si uite asa le pomeneam numele. Apoi am simtit nevoia sa pomenesc pe toata lumea si pe cei ce ma dusmanesc sau ma invidiaza si spre final am spus: « Stiu ca sunt bolnav Sf Nectarie si stiu ca ai sa ma intaresti, insa fii grabnic ajutator tuturor celor care au nevoie de Tine.» Nu facusem un scop din acest pelerinaj sa merg sa ma rog pentru sanatatea mea, desi un accident anul trecut mi-a pus capac. Vroiam efectiv sa ma intaresc intru credinta sa imi pot purta Crucea vietii mele cu deminitate indiferent de cum o fi de acum incolo. Insa sunt convins si am simtit ca dincolo de toate problemele mele de sanatate voi fi intarit sa le duc asa cum se cuvine!
   Ultima minune, a fos atunci cand mi-am lipit urechea de mormant si dupa ce am auzit un vajait am inceput sa aud un puls cum bate atat de tare incat ma tot intrebam: «oare ce o fi acesta?!» pentru ca eu eram linistit si nu aveam tensiune sa spun asa, nici macar presiune intracraniana. Ulterior am aflat pe cand m-am intor in Romania, ca sunt unele persoane, care atunci cand isi lipesc urechea de mormantul Sfantului, simt cum bate inima acestuia.
  
Am multumit Bunul Dumnezeu pentru toate aceste experiente si mi-am luat ramas bun urmand ca a doua zi sa ne reantoarcem spre tara. Luni dimineata cu ajutorul Sfantului Nectarie si al Precuviosului Parinte Iustin Parvu, pe are efectiv il vedeam in fata ochilor tot drumul la intoarcere. Am plecat din portul Pireus la ora 11h12 iar a doua zi la ora 11h17 ma aflam pe podul care traversa Dunarea si scria Giurgiu Romania.
   Toti s-au mirat la reveniea mea in tara ca starea mea de sanatate, a facut sa ajung si sa ma reantorc cu bine in conditiile in care unii, chiar inainte de a pleca mi-au spus ca nu am sa ajung acolo datorita acestor probleme pe care le resimt de patru ani iar in urm unui accident suferit anul trecut a doua zi de Paste totul s-a acutizat.

   Multumesc si slavesc pe Bunul si Atotputernicul Dumnezeu, Universul acesta in care noi suntem doar niste puncte de legatura intre viata aceasta si cea din cealalta dimensiune mult mai Inaltatoare decat viata de aici. Si uite asa a fost pentru prima data in viata mea, cand datorita acestui drum lung, am simtit distinct trei forme trupul epuizat, mintea care incerca sa nu mai asculte si puterea Duhului Sfant din mine care m-a insufletit tot acest drum pe mine si pe sotia mea Nicoleta, careia ii multumesc pentru sacrificiul facut de a fi alaturi de mine in aceasta calatorie catre Sfantul Parinte Nectarie, cu adevarat facator de minuni!

sâmbătă, 28 martie 2015

Schimbari si Destine in luna aprilie

   
Luna aprilie, va fi una dintre cele mai controversate luni in plan astrologic si asta deoarece prezenta planetei Saturn in casa I-a aduce de la sine nemultumiri, blocaje, circumstante independente fata de vointa poporului roman care prin natura lor vor consolida cele mai neplacute evenimente in care si imaginea Romaniei ca tara poate fi afectata.
   In primul rand doresc sa incep cu sfera politicului. Aici evenimentele se vor succeda cu atata repeziciune si declaratiile de defaimare ale unor politicieni vor fi atat de vehemente, incat vor nemultumi prin atitudinea lor sfidatoare populatia din Romania. Mai mult, pe intreg acest interval al lunii aprilie, schimbarile care vor avea loc, atat de suprafata cat si de profunzime nu se vor incheia aici. Jocuri murdare, evenimente care vor veni sa pateze atat imaginea prezidentiala, dar si scaderea in popularitate a intreg Guvernului Romaniei, fata de care se vor lua anumite decizii importante de preschimbare sau ruptura definitiva si inlocuirea actualului guvern cu un altul. Principalele cuvinte cheie din sfera politicului: actiuni care prin natura lor si scoaterea in evidenta a unor aspecte tinute in ascuns pana in aceste momente declansatoare, vor contribui la prerschimbari, compromisuri de suprafata si renuntare. Luptele vor fi vizibile cu ochiul liber si situatia creeata de politicieni va avea nuanta defaimatoare.
   Vor fi in continuare atacuri de imagine la adresa actualului presedinte al Romaniei si institutiei pe care o conduce. Oscilatii puternice si aspecte de contradictie intre opozitie si actualul Guvern. Sa nu credeti ca anumite fapte ale primului ministru care pana la acest moment au stat in umbra, nu vor iesi la suprafata si de aici pana la nuanta de decadenta si decredibilizare nu va mai fi decat un mic pas!
   Deasemenea si tot in planul interesului politic vor fi luate niste decizii dar care au ca substrat unele forme de ideologie tottal false, eronate, care vor veni pe fondul nemultumirilor populatiei. Minciuna, subtilizare, ascunderea adevarului si manipulare de ochii lumii, acestea vor fi atitudinile adoptate de catre intreaga clasa politica in care adevarul va iesi in cele din urma pana la finalul lunii aprilie la suprafata. Investitii si decizii, care vor pune in dificultate pe multi dintre alesi. Teama, fuga de adevar si responsabilitati si faptul ca nu se va juca in aceasta luna cu “manile curate” sunt doar cateva dintre aspectele care vor aduce decredibilizarea si atitudinea ostila a populatiei vis-à-vis de clasa politica si reforma in planul acesteia in tara noastra! Insa cele mai interesante aspecte de urmarit, vor fi cele de defaimare publica prin declaratiile pe care multi dintre politicieni le vor face. Mai mult, cresterea denunturilor sau scoaterea in evidenta a celor mai ascunse detalii din trecut vor iesi acum la suprafata!
   La nivelul populatiei, continuitatea nemultumirilor pe fondul deciziilor luate in timp, dar si unele aspecte de ultim moment. Va fi una dintre acele luni, aprilie, apasatoare si greu de suportat. Miscari, forme de proteste si nemultumiri din partea populatiei care vor evidentia forma limbajului agresiv dar si potentialele fapte care pot conduce catre agresivitatea. Principalele categorii defavorizate si care prin actiunile lor pot sa isi strige nemultumirile in strada sunt: minierii, agricultorii indiferent de sectorul in care isi desfasoara activitatile, opozitia care va lupta acerb pentru obtinerea guvernarii si care poate cere alegeri anticipate sau caderea guvernului. Insa in contextul in care actualul Guver al Romaniei se va retrage, asistam practic in plan astrologic la cea mai mare cacealma politica din Romania. Demisia Guvernului va fi doar de suprafata, pentru ca in continuare se vor boicota deciziile luate de consolidarea noului guvern! Insa din partea Destinului cu siguranta va fi o luna a provocarilor si incercarilor in care populatia nu va mai avea rabdare. Se va confrunta cu incapacitatea platilor si implicit unele decizii care au ca scop marirea sau micsoarearea de taxe si impozite sunt anunturi luate pentru calmarea spiritelor pentru moment. Populatia va fi blocata emotional si din acest punct de vedere se va resimti. Oscilatiile, nehotararile dar si aspectele incapatanarii neconstructive vor fi practic impedimente in calea devenirii noastre. O populatie care prin reactiile ei si actiuni, pe intreg parcursul lunii aprilie, va fi blocata afectivo emotional sivor fi vizibile starile de apasare psihica care pot conduce la un dezechilibru.   Raporturile si relatiile internationale vor cunoaste un usor echilibru, in care vehementa si acuzatiile din partea altor state fata de Romania vor fi in usoara descrestere. Pot fi semnate acorduri si partenereiate constructive si care sa aduca stabilitate. In planul actiunilor de lupta, intensificarea si prezenta trupelor din afara granitelor pe teritoriul tarii noastre vor fi realitati si se va dori consolidarea sistemului de aparare al tarii in contextul actual.
   Este interesat de urmarit ce decizii vor fi luate in sectorul medical si sanitar. Aici se vor impune noi reglementari care prin nuantele lor sa aiba un proces de finalizare bun si noile acorduri sa fie puse in aplicare. Ei bine daca exista un sector avantajat, acela va fi cu siguranta sistemul medical, fata de care se va lua atitudine si o serie de acte normative vor stipula destul de calr facilitarea serviciilor medicale sau cel putin asa se va dori in prima instanta! Cazuri de interventii chirurgicale care pot aduce popularitate Romaniei pe plan international sunt aspecte care pot contura acest sector de activitati!
   Va trebui mentinuta in continuare vigilenta asupra principalelor forme de securitate in plan international si intitutiile abilitate sa fie mult mai atente la detalii. Se vor incerca unele destabilizari venite din afara Romaniei, insa structurile care se ocupa de siguranta nationala vor interveni si pot contraataca eventualele nuante negative. Pentru ca vrem nu vrem, o unda de suspiciuni va plana asupra linistii din aceasta perioada a lunii aprilie dar care poate culmina cu un eveniment care sa socheze in plan international. Aici ca sa fiu mai concret, din punct de vedere astrologic, un nou atentat in afara granitelor sau lucruri care sa socheze opinia internationala toata vor fi cu siguranta!
   Vad o regrupare a fortelor politice in Romania. Ma refer aici la unele formatiuni politice si care isi vor propune sa faca o majoritate covarsitoare. Primele actiuni din acest punct de vedere vor fi vizibile incepand cu 5, 6, 7 aprilie. Parteneriate care isi vor dori de altfel conducerea daca este sa fac referinta la un nou guvern.
   Din punct de vedere meteorologic, situatia va contrasta cu ceea ce au spus meteorlogii. Vom vedea inundatii, ploi, apa si lichidele vor fi de la inceputul lunii si pana la finalul ei principalele fenomene in desfasurare. Cu siguranata caderile si alunecarile de teren vor fi inevitabile si se poate solda cu victime in randul populatiei. Cantitatea de precipitatii va fi ridicata si nu m-ar mira sa asistam la fenomene de lapovita si ninsoare chiar in a doua jumatate a lunii aprilie. Agricultura poate fi afectata din cauza formelor de inundatii si precipitatii. Iar la fel, nemultumirile agricultorilor si ale minerilor vor fi vizibile in toata tara. Accidente domestice vor uimi prin amploare lor, incendiile care vor avea continuitate dai si agresivitatea domestica care va aduce in prim plan informatii nu chiar atat de placute la stirile nationale. In ceea ce privesc cutremurele, ele vor avea o intensitatea mult mai scazuta si astrologic nu se intrevad miscari seismice care sa aduca panica in randurile populatiei!
   Vom observa fiecare dintre noi si vom simti o deruta. Nehotarare si scindare a nuantelor prin originile lor, care vor contribui la o traire in planul psihic, schimbari in personalitate si afectiuni minore in planul sanatatii.
   Zilele importante ale lunii vor fi in planul politicului 1 si 2 aprilie. Insa si intervalul 8,9,10 si 12 aprilie cand vor avea loc niste schimbari la care nu se asteapta nimeni.